I) şi 1932 (vol. II). În ambele ediţii, partea veche este extrem de săracă, ea cuprinde doar 14 pagini, în care se tratează istoria bisericească pe mai bine de un mileniu. De fapt, istoria lui Iorga începe propriu-zis cu Cartea I-a, denumită Epoca slavonă, în care se tratează despre întemeierea ierarhiei episcopale şi a vieţii mânăstireşti din secolul al XIV-lea înainte. Un alt document imperial emis de către Vasile II Macedoneanul se referă la poporul român [necesită citare]. Secolul al XI-lea: Kekaumenos, în Sfaturile și povestirile lui Kekaumenos îi menționează pe vlahii sud-dunăreni care trăiau în apropierea Dunării și a râului numit pe atunci Saos [necesită citare]. Secolul al XI-lea In izvoare le istorice apare cu numele de Sfatul tarii, Adunarea obsteasca, Dieta tarii s.a. izvor, izvoare, s. n. 1. Apa subterana care iese sau tasneste la suprafata pamantului; fantana. 2. Loc de unde izvor aste la suprafata pamantului un izvor ( 1 ), o apa curgatoare; inceputul unui rau; obarsie. 3. Sursa de lumina sau de caldura. 4. 1) Ramura a stiintei istorice care studiaza izvoarele istorice. 2) Totalitate a scrierilor istorice dintr-o anumita perioada. 3) Totalitate a lucrarilor istorice privitoare la o problema. [G.-D. istoriografiei; Sil. -ri-o-gra-] /KYRu.

izvoare istorice care ii atesta pe romani